Cu succes!

Asa s-a incheiat odiseea alaptarii. Evenimentul a avut loc saptamana trecuta. Totul s-a petrecut lent, firesc, fara lamentari, fara lacrimi in nici una din tabere. Sofiei i s-a explicat ca acum este mare, o adevarata domnisoara, iar ea a inteles mai repede decat m-as fi asteptat.

1 an si 11 luni, atat am alaptat-o. N-am sa mai vorbesc despre beneficiile alaptarii, am facut-o destul, acum nu pot decat sa privesc cu mandrie inapoi si sa ma simt fericita ca mi-am incheiat misiunea cu succes.

Ne pregatim sa incepem gradinita, am inceput sa vorbim foarte bine in propozitii, suntem pasionate de carti, avem program zilnic de citit povesti, repeta orice cuvant aude, plina de mandrie. Stie sa numere pana la 10, stie cum ne cheama pe toti din familie, inclusiv pe bunici, pe ea o cheama Tiu Ofia :)) si are doi ani :), este o mare dansatoare si plimbareata, mananca singura, se duce singura la olita, asadar este pregatita de colectivitate.
Eu astept cu nerabdare sa incep serviciul, mai am foarte putin, recunosc ca m-am cam plictisit acasa, cu Robi n-am stat decat 1 an si 10 luni  in CIC si mi s-a parut enorm.

Pe blog voi intra din ce in ce mai rar, asa ca nu ma dati disparuta, ma gasiti mai des pe facebook, mai intru de pe telefon.

Numai bine va doresc!

Suntem in revista Mami

Anul acesta, de Craciun, am primit, eu si iubita mea, un dar special-o aparitie in revista Mami, cu aceasta postare de pe blog. In 2005, si Robi a fost vedeta pentru o luna in paginile acestei publicatii, asa  ca putem spune ca suntem prieteni vechi cu Mami. 

Multumim,Mami!

Sa taiem cordonul!

Sofia are o dependenta de mine pe care nu mi-am putut-o imagina la un copil. Se agata de mine, cerseste atentie si dragoste cu disperare, ma pupa de 100 de ori pe zi, vrea tot timpul confirmari ca ea este centrul universului meu. Inutil sa spun ce tragedie se intampla daca dispar din campul ei vizual doar  cateva secunde. Singura persoana pe care o mai accepta ca substitut este mama.

Si acum intrebarea: cum taiem cordonul? Problema este ca dependenta asta este reciproca. Numai gandul ca va trebui s-o intarc imi da fiori reci. S-o duc la cresa-mi se face frig numai cand ma gandesc, o sa plec plangand zilnic de acolo, garantat.

Manifest impotriva ignorantei

Pun un link catre o postare excelenta.Sursa-Jurnal din burtica
Felicitari,Bogdana,ma inclin in fata ta pentru asemenea articol!
Manifest impotriva ignorantei

Cel mai de pret dar!

Marile satisfactii ale alaptarii nu vin in primele zile, cand iti strangi cu bucurie pentru prima data pruncul la san, nu vin nici in primele luni, cand faci din noapte zi, in incercarea de a-i oferi licoarea aceea magica pentru a-i alina chinurile colicilor, si nici mai tarziu, cand alaptatul incepe sa faca usor, usor loc diversificarii. Nu, marile satisfactii vin dupa primul anisor de viata, cand puiul tau a crescut, cand incepe sa-si castige cu pasi marunti independenta, cand stie sa ceara sanul ca pe ceva ce i se cuvine, cand se manifesta plin de bucurie de fiecare data cand isi primeste portia de laptic. Este cel mai bun moment sa culegi roadele stradaniei tale de a fi tinut la piept mana aceea de om pentru atatea luni. Acum vei putea afirma cu mandrie ca, datorita lapticului minune, puiutul tau a stat la adapost de boli, s-a dezvoltat armonios, este istet peste masura, dar, cel mai important, s-a construit o legatura intre tine si el pe care doar mamele care au alaptat o cunosc. Iar aceasta legatura este atat de puternica, incat va dainui toata viata. Da, acesta este cel mai de pret dar pe care puiul tau, plin de recunostinta, ti-l poate face. Iar tu, mamico, fii mandra ca ai stiut a-i oferi cel mai de pret dar de care puiul tau a avut atata nevoie, pentru un start bun in viata!