Asa s-a incheiat odiseea alaptarii. Evenimentul a avut loc saptamana trecuta. Totul s-a petrecut lent, firesc, fara lamentari, fara lacrimi in nici una din tabere. Sofiei i s-a explicat ca acum este mare, o adevarata domnisoara, iar ea a inteles mai repede decat m-as fi asteptat.
1 an si 11 luni, atat am alaptat-o. N-am sa mai vorbesc despre beneficiile alaptarii, am facut-o destul, acum nu pot decat sa privesc cu mandrie inapoi si sa ma simt fericita ca mi-am incheiat misiunea cu succes.
Ne pregatim sa incepem gradinita, am inceput sa vorbim foarte bine in propozitii, suntem pasionate de carti, avem program zilnic de citit povesti, repeta orice cuvant aude, plina de mandrie. Stie sa numere pana la 10, stie cum ne cheama pe toti din familie, inclusiv pe bunici, pe ea o cheama Tiu Ofia :)) si are doi ani :), este o mare dansatoare si plimbareata, mananca singura, se duce singura la olita, asadar este pregatita de colectivitate.
Eu astept cu nerabdare sa incep serviciul, mai am foarte putin, recunosc ca m-am cam plictisit acasa, cu Robi n-am stat decat 1 an si 10 luni in CIC si mi s-a parut enorm.
Pe blog voi intra din ce in ce mai rar, asa ca nu ma dati disparuta, ma gasiti mai des pe facebook, mai intru de pe telefon.
Numai bine va doresc!
