Nu, n-am sa fac vreo recenzie a operei lui Proust, doar am sa ma intorc putin in trecut, pentru a scoate din cufarul amintirilor fotografii cu micutii mei. Am atasat in dreapta 2 montaje facute acum ceva vreme: primul este dedicat lui Robi, un pic mai modest decat al surioarei lui, pentru ca mijloacele tehnice de la vremea cand l-am faurit nu-mi permiteau sa-i dau o nota mai profesionala (este facut acum vreo 5 ani), al doilea este dedicat Sofiei, facut cu multa dragoste in prag de prim anisor.
Imi place sa colectionez fotografii, am 2 aparate foto si mii de poze in albumele din casa, pe care le rasfoiesc cu mare drag cand am putin timp liber. Redescopar de fiecare data cu uimire cum cresc minunile noastre,cum li se modifica fizionomia de la o luna la alta, si parca asta ma face sa percep si mai acut cum procesul nostru de imbatranire se accelereaza.
Mi-ar fi placut sa mai facem un bebe, sa retraiesc odiseea sarcinii, momentele magice in care te intalnesti pentru prima data cu omuletul de juma' de metru, dar uneori deciziile se iau si in functie de calcule matematice, care in cazul nostru spun clar: misiune indeplinita cu succes.
Mi-ar fi placut sa mai facem un bebe, sa retraiesc odiseea sarcinii, momentele magice in care te intalnesti pentru prima data cu omuletul de juma' de metru, dar uneori deciziile se iau si in functie de calcule matematice, care in cazul nostru spun clar: misiune indeplinita cu succes.
Visez macar sa ajung o batranica cu multi, multi nepotei si inconjurata de stive de albume foto, pline de amintiri frumoase.Voi la ce visati?



