Craciun 2011

 

Acasa

Ieri, in timp ce am oprit la un hipermarket sa cumpar cele trebuincioase lui Mos Nicolae, in agitatia specifica stateam si ma gandeam cat de trist trebuie sa fie sa nu ai pentru cine sa te grabesti spre casa, sa nu ai de cumparat cadouri pentru prichindeii care asteapta cu nerabdare sarbatorile. Am intalnit in magazin persoane despre care stiam ca sunt singure si fara copii. Facusera si ele o oprire la hipermarket, dar privirile lor nu scotoceau nici dupa bomboane sau ciocolatele, nici dupa jucarii...Si cu siguranta ca nici gandul nu le fugea la cata bucurie vor emana niste sufletele in dimineata asta, cand isi vor descoperi darurile mult asteptate.

Sunt recunoscatoare vietii ca pentru noi acasa inseamna mai mult decat 4 pereti, ca pentru noi  acasa inseamna bucurie, caldura, armonie, boacane copilaresti, ras pruncesc pe care doar parintii binecuvantati au sansa sa-l auda. In fiecare zi plec de la serviciu fericita ca cineva ma asteapta sa vin, este cea mai desavarsita bucurie, sa-ti revezi copilasii dupa o zi de munca.Iar ei sa-ti marturiseasca ce dor le-a fost de tine!

AMR 7 zile

...si intram in luna cea mai frumoasa din an. Este luna cu cele mai multe sarbatori, luna cand copiii sunt cuminti, cand parintii redevin copii, cand familiile se reintregesc, cand prietenii se revad cu bucurie. Si chiar daca febra cumparaturilor ne cam oboseste, chiar daca mult asteptatii fulgi de nea ne dau batai de cap in trafic, chiar daca timpul este insuficient pentru mamicile gospodine, care isi doresc sa intampine zilele de sarbatoare cu bucate alese, tot asteptam cu emotie aceasta perioada magica.

Noi am pus deja stelute pe ferestrele copiilor, poate, poate se indura norii sa cearna si la noi sidef de promoroaca.

"Je t'aime-a lu'mami"

Pentru ca are o deschidere extraordinara pentru invatat, Sofia a inceput studiul limbilor straine. Momentan invatam expresii simple, numere si formule de salut in engleza, franceza, spaniola si italiana. Cea mai placuta surpriza a fost cand, invatand-o sa spuna te iubesc in franceza, a facut imediat asocierea cu "ïubita lu'mamï", apelativ pe care il folosesc foarte des, rezultatul fiind o expresie de toata frumusetea- "je t'aime-a lu'mami". Acum spune tot timpul ca este "je t'aime-a" lu' mami si a lui tati.

“Viata e o lupta!

…dar tu ai drumul tau!”

Parca si acum imi suna in ureche acele vorbe spuse de o doamna care mi-a fost un adevarat mentor. Si de atunci, tot invat sa lupt, zi de zi, cu mentalitati strambe si greu de curmat, cu sistemul, cu oameni nefericiti, cu probleme mari si mici, cu mine. In fiecare zi lupt pentru a-mi trai viata frumos, pentru a nu-mi reprosa mai tarziu ca m-am tarat prin viata atunci cand as fi putut defila pe tocuri inalte. Imi sunt datoare mie si familiei mele sa am o viata implinita, le sunt datoare copiilor mei sa le ofer o copilarie frumoasa, sa le dau incredere in ei si in fortele lor, sa le asigur stabilitate financiara si emotionala.
Usor nu este, trebuie sa inveti sa ridici mai intai fortarete inalte in jur, sa te obisnuiesti cu gandul ca nu toti oamenii trebuie sa te placa, iar asta trebuie sa te intareasca si mai mult si sa-ti dea forta in a razbate. Mai trebuie sa cunosti formule matematice datatoare de rezultate pozitive in orice combinatie, chiar si in cele mai pesimiste scenarii, pentru ca viata e plina de neprevazut. Cand ai copii, nu ai voie sa calculezi gresit, nu ai voie sa aplici formule eronate, fiecare zecimala iti poate ruina existenta. Mai trebuie sa dai dovada de multa modestie, de multa rabdare, sa inveti sa construiesti incet si durabil pe fundatii solide, sa intelegi ca nu poti arata ca esti mai mult decat simti tu in suflet ca esti, ca falsitatea si snobismul te vor face si mai neimplinit, ca fericirea incepe atunci cand ai reusit sa faci pace cu tine…

Gogoneata

La taifas cu Sofia

Ursuletul doarme

Printre nori pe Drumul Regelui

Ati fost vreodata printre nori sau chiar deasupra lor?Daca nu,va recomand Transalpina,cea mai inalta sosea din Romania, ajungand la inaltimea de 2145 m in Pasul Urdele.

Denumita si Poteca Dracului, aceasta sosea strabate un peisaj salbatic, de un farmec aparte, plin de stanci gri, neprietenoase si dezvelite sus, sau de un galben superb, la altitudini mai mici.

Este o incantare sa treci toamna prin acest spectacol natural. Sus, printre nori, ai senzatia ca te afli in Triunghiul Bermudelor, vizibilitatea pe sosea este aproape 0, adrenalina atinge cote maxime cand simti, doar intuind, haul ce se intinde imediat langa sosea. Sa parcurgi acest drum este o adevarata aventura, iti trebuie multa experienta sofereasca si o masina puternica. Dar nimic nu se compara cu senzatia de usurare pe care o ai cand iesi din pacla gri-albicioasa si vezi cum ti se astern brusc in fata pajisti galbene si cerul de un azuriu ireal.

Superb,superb,superb!

Prima zi de scoala si din nou la gradi

Prima zi de scoala, o zi care nu se uita niciodata!

Cu vadita emotie, cu bucuria de a-si revedea colegii de gradinita, micul scolar a pasit intr-o noua etapa a vietii lui, una extrem de importanta-SCOALA.Va fi un drum lung, frumos, greu uneori, plin de provocari, un drum pe care il vom parcurge alaturi de o doamna invatatoare extrem de draguta, si la propriu si la figurat-Rodica Maracineanu, care a promis ca va face tot posibilul sa slefuiasca aproape de perfectiune micile diamante din clasa I A-Scoala Ion Creanga Buzau.

Micuta domnisoara a fost la fel de nerabdatoare sa-si revada colegii de la gradi, pe doamnele care o iubesc mult, chiar si pe Andrei, care a muscat-o in primavara de manuta si pe care il va avertiza ca: "acum s-a facut mare si nu mai are pampers deloc, doar bebelusii poarta pampers:)), ca acum vorbeste foarte bine si o sa-l spuna doamnei:))". Dimineata repeta: numele complet, varsta,  adresa (in caz ca se pierde:)) ), ce mai, o fetita de toata lauda!

Sunt mandra de ei, mai mandra decat am fost vreodata! Am plecat spre serviciu foarte emotionata,  poate un pic mai batrana decat ma simteam ieri...comorile noastre stau marturie ca timpul trece repede, dar cu folos!

O vara nebuna, nebuna, nebuna!

O vara nebuna, nebuna, nebuna! Asa suna sloganul dupa care avea sa se deruleze vara lui 2011.
In dimineata zilei de Sf. Marie, ne-am imbarcat pentru o calatorie ce avea sa devina cea mai complexa si frumoasa perioada a acestei veri. Am plecat din Bucuresti spre Ungaria, am revazut incantatoarea Vale a Oltului, minunatul Sibiu, in jurul dupa-amiezei ieseam din tara prin Vama Nadlac; seara am ajuns in orasul meu de suflet-Budapesta, unde ne-am si cazat.




Piata Maria Tereza

Dimineata am plecat spre cel mai civilizat oras European-Viena. Majoritatea obiectivelor turistice sunt in zona veche, incercuite de Ringstrasse (Ringul Vienez). In Viena am vazut: Observatorul astronomic, Statuia Radetzky, Monument of the Republic, Parlamentul, Primaria din Viena – Rathaus, Catedrala Sf Stefan, Muzeul de Istorie a Artei si Muzeul de Istorie si Stiinte ale Naturii (Naturhistorisches Museum), ambele situate in Piata Maria Tereza, Palatul Hofburg, Opera, Burgtheatre, Volkstheater si Universitatea.




in fata Parlamentului

Viena isi datoreaza cea mai mare parte a zonei sale centrale, isorice si culturale, Imparatesei Maria-Tereza si fiul sau, care au ridicat orasul la rang de capitala europeana, a artei si culturii.
Am parasit Viena si ne-am indreptat spre Italia, parcurgand un pitoresc traseu prin Alpii austrieci.




Austria

In jurul orei 23, am ajuns in zona Padova, unde ne-am cazat la hotel Paradiso din Noventa Padovana, un hotel foarte cochet, construit in dulcele stil italian.Aici am ramas cazati mai multe zile.
Dimineata am pornit, dupa un mic-dejun de tip continental, pe care personal nu prea l-am agreat, spre Verona-orasul celui mei celebru cuplu de indragostiti-Romeo si Julieta.
Este o incantare sa te plimbi prin acest oras superb, sa traversezi raul Adige mergand pe podul din caramida rosie- Ponte Scaligero, care porneste din Castelul Vecchio, sa te plimbi prin piata Bra cu celebra statuie ecvestra a imparatului Victor Emmanuel II, cu Palazzo Barbieri, cu Arenele Romane(un fel de Colloseum mai mic) ,dar cel mai cautat obiectiv este casa Julietei, eroina celebrei opere shakespeariene.




Verona-Piata Bra

Casa di Giulietta se zice ca aduce noroc in dragoste, de aici si pelerinajele turistilor, mai ceva ca la sfintele moaste. In fata casei sta de staja statuia Julietei, un bronz facator de minuni, cu care toata lumea se fotografiaza. Intrarea se face printr-un gang plin de mesaje de dragoste, lipite cu gume de mestecat, operatiune al carei scop final este tot invocarea spiritelor aducatoare de noroc in dragoste. Scena balconului este reprodusa de diversi turisti, in mai toate limbile pamantului, care evoca admirabil scena idilica si atat de duioasa a celor doi nefericiti indragostiti. Cam la o distanta de un kilometru si jumatate de casa Julietei este legendarul ei mormant.





Casa di Giulietta si celebrele mesaje

Ne-am deplasat apoi catre Venetia, unde am luat din Piata Tronchetto vaporasul pe Canalul Giudeca pana la Piata San Marco, unde am vizitat: Palatul Dogilor, Basilica San Marco, Puntea Suspinelor, apoi am facut o plimbare pietonala pana la Podul Rialto, cel mai celebru pod din Ventia si de peste Canalul Grande.



Venetia

Venetia este formata din doua parti: partea continentala, numita Mestre si partea insulara, spre care se face accesul printr-un pod rutier si feroviar, numit Ponte della Liberta .

La lasarea intunericului, am luat vaporasul spre Piata Tronchetto, ocazie cu care am admirat de pe apa mirificul joc de lumini al Venetiei.




Canalul Giudeca

Dimineata am plecat spre Padova, unde ne-am plimbat prin superba piata Prato della Valle, apoi am plecat sa vizitam Basilica Sf Anton, care este cea mai mare biserica din Padova si a doua ca marime din Italia, dupa San Pietro. Sf.Anton de Padova a ramas in constiinta crestinismului universal ca cel care a facut cele mai multe minuni, ajutand oamenii sarmani si invalizii si care a purtat peste tot cuvantul Domnului. A fost numit “gasitorul lucrurilor pierdute”, pentru ca ii ajuta pe cei ale caror lucruri se pierdeau sau erau furate. De asemenea a fost numit si “parintele saracilor” pentru ca dadea paine celor care nu aveau ce sa manance.
Fotografiatul in basilica este strict interzis, ca in majoritatea basilicilor din Italia, iar tinuta trebuie respectata , altfel nu ti se permite accesul in catedrala.




Prato della Valle-Padova.

Din Padova, ne-am indreptat din nou catre Venetia, de data aceasta cu trenul, pana la gara feroviara Santa Lucia. De aici am facut plimbari pietonale, am cumparat  suveniruri pentru rude si prieteni, iar spre seara am luat gondola. Daca ajungi in Venetia, trebuie neaparat sa te plimbi cu gondola, numai asa descoperi cu adevarat secretele celebrelor canale. Plimbarea se face pe canale mai putin circulate, misterioase, unde te bucuri de liniste deplina si de temperaturi suportabile (in Piata San Marco erau in jur de 40 de grade). Gondolierii vorbesc binisor cel putin 4-5 limbi straine, iti prezinta cladirile pe langa care treci, fredoneaza diverse melodii , sunt foarte comunicativi, evident totul contra unei sume destul de mari-150 Euro, dar este o experienta care merita toti banii.Venetia este in general un oras foarte scump, poate cel mai scump din Italia.

Venetia

Penultima zi din circuit a fost rezervata pentru vizitarea Pesterii de la Postojna, cea mai mare si frumoasa pestera din Europa. Ne-am luat ramas bun de la Italia si am pornit catre Slovenia, o tara mica, dar cu multe atractii turistice .
Situata la doar 53 km distanta de capitala Ljublijana, pestera Postojna se afla intr-o imensa regiune carstica, fiind, de fapt, albia subterana a raului Pivka.




Postojna

Pestera este atat de frumoasa si impresionanta incat aproape ca iti taie respiratia. Cei aproximativ 6 km de galerii sunt cuprinsi intr-un traseu care se viziteaza pe durata a doua ore. De fapt, in Postojna au fost descoperiti aproximativ 20 de km de galerii, unele uscate, altele strabatute de parauri, restul fiind inundate permanent ( doar o parte pot fi vizitate ). Temperatura in pestera nu este mai mare de 8-10 grade, iar curentii formati in timpul deplasarii cu trenuletul accentueaza si mai tare senzatia de frig, asta in timp ce afara erau in ziua respectiva 37 de grade. Drumul prin pestera este de neuitat: oamenii, insotiti de catre un ghid la alegere(sunt vreo 6 ghizi care vorbesc fiecare in alta limba)  strabat pe o alee cimentata,  dupa ce trec pe podete suspendate (Podul rusesc), cateva dintre cele mai interesante locuri: Grota neagra, Grota paradisului, Sala de dans, Sala concertelor, Sala de iarna , vizionand la tot pasul straniile formatiuni ale lumii din adancuri, al caror farmec este accentuat de lumina proiectoarelor amplasate pretutindeni. Muntele Mare reprezinta punctul cel mai inalt de pe traseul nostru prin pestera (cu 40 de m mai inalt fata de intrarea in pestera). Muntele s-a format in urma prabusirii unor blocuri desprinse din tavanul a ceea ce era odata o sala la intersectia galeriilor subterane. Interiorul pesterii Postojna este bine conservat, aici inca mai traieste faimosul olm sau proteus (Proteus anguinus) -o specie de salamandra de 25 cm lungime, avand caracteristicile unui peste, care este oarba si respira prin branhii externe, putand trai pana la 100 de ani, vietate care a devenit emblema locului, fiind reprodusa pe tot felul de suveniruri.
Punctul culminant al calatoriei noastre in lumea din adancuri a fost cand, aflandu-ne la cel mai adanc punct al galeriei, s-au stins absolut toate luminile, ramanand intr-o bezna totala.Nu am reusit sa aflu daca  evenimentul respectiv se practica  pentru un plus de adrenalina sau a fost doar o intamplare .

De departe cel mai mare si cel mai cunoscut oras al Sloveniei, Ljubljana este mai degraba un loc curat, incantator, plin de spatii verzi, decat o capitala industriala de importanta nationala. Nu am poposit aici decat 1 ora, timp in care am luat si masa si am facut si o sedinta rapida de shopping, asa ca nu am avut foarte mult timp pentru vizitat. In schimb, am avut timp sa-mi formez o impresie foarte placuta despre acest oras, la fel cum am fost impresionata de Slovenia, in general,o tara despre care nu stiam foarte multe, dar care se afla la multi ani distanta fata de Romania, atat din punct de vedere economic, cat si cultural.




Ljubljana

Am parasit Slovenia, am intrat in Ungaria, unde spre seara am parcurs o foarte mare parte de autostrada paralel cu Lacul Balaton, care este cel mai mare lac al Europei Centrale, cu o suprafata de 595 km2, supranumit si Marea Ungariei, unde am avut parte de un apus superb, peisaj care ne-a insotit pe toata lungimea lacului.

Noaptea am ajuns din nou in Budapesta, unde am facut o plimbare pe malurile Dunarii.Capitala Ungariei era in mare sarbatoare,deoarece in 20 august maghiarii il sarbatoresc pe Szent István(Sf. Stefan), fondatorul primului stat maghiar crestin.
Dimineata am pornit spre Romania, unde ne-am trezit  brusc din starea noastra de visare...

Vara 2011

Pe-un picior de plai, pe-o gura de rai

Daca va este dor sa ne revedeti, am reusit sa  incarc cateva poze din aceasta vara. Vara 2011
Saptamana viitoare plecam in concediu, asa ca ne reintalnim dupa 22 august la povestit mai pe indelete.

Pupici... grabiti!

Vacanta

Vineri ne-am luat ramas bun de la cresa. Asa ca pana pe 15 septembrie ne facem program de hoinareala.Sa speram ca vom avea o vara senina si fara temperaturi insuportabile.

Pupam cu drag toti prietenii dragi care ne calca pragul acestui spatiu virtual.Vom reveni pe blog cu jurnalul de vacanta,vacanta programata pentru luna august.Pana atunci,va dorim numai bine si o vara asa cum ati visat!

La revedere,gradinita!

Iti aduci aminte , mama,
Ce micut si dragalas
Eram atunci, in toamna,
Cand m-ai dus la gradinita?

Nu voiam sa-ti dau drumul,
Te tineam de mana strans
Si plangeam cu lacrimi multe
Si-ti strangeam mai tare mana.

Acum imi dau seama bine:
Tu voiai sa-nvat sa fiu
Fiul tau cel de nadejde,
Cel mai curajos sa fiu.

Am crescut si sunt mai mare,
Am prieteni dragi acum,
Stiu sa desenez, sa cant,
Pe cei mari eu ii ascult.

Adio, gradinita mea iubita,
Eu spre scoala merg acum,
Nu te voi uita nicicand,
Imi vei fi mereu in inima si gand!

Cu vara in suflet

Va salutam si va rugam sa ne iertati absenta. Am trecut intr-o noua etapa, plina de provocari, plina de lucruri noi. Mami de comori a inceput serviciul de vreo luna, Sofia are deja 1 luna si o saptamana de cand merge la gradi. Robi se pregateste de vacanta, ultima vacanta fara teme, ultima vacanta de prescolar, pe care si-a propus s-o traiasca intens, ca pe o experienta cu care nu se va mai intalni vreodata. Tati este tot la "festival'', cum ii place lui Robi sa spuna.

La serviciu este frumos, mai frumos decat speram, am regasit acolo oameni tineri, oameni dragi, cu care imi place sa lucrez si sa fac echipa.

Sofia s-a adaptat nespus de repede la gradi, nu a lipsit decat 1 zi pana acum, efortul meu de a o alapta nu a fost inutil. A  mai racit si ea, asa cum ne asteptam, dar a facut forme usoare, care n-au necesitat retragerea din colectivitate. In rest, se bucura de compania colegilor si a doamnelor(care sunt tare dragute), ne povesteste zilnic ce face la gradi, cu ce copii s-a jucat, ce simpatii are;)

Am ramas restanta la povestit si citit, am ramas restanta la poze, nici macar pe cele de la ziua Sofiei n-am apucat sa le incarc. Am ramas restanta si la dormit, incep sa resimt ritmul alert in care functionez in ultimul timp. Visez la o noapte lunga de somn si o zi in care sa nu am nimic de facut, desi sunt convinsa ca m-ar deprima maxim lipsa de activitate, caci eu nu pot functiona decat daca sunt contra cronometru.

Ne asteapta o vara nebuna, nebuna, nebuna!

Trimitem pupici insoriti!

La multi ani,iubita noastra!



Am 2 anisori.



Sa ai zile senine ca sufletelul tau curat, sa fii mereu cu zambetul pe buze si bucurie in ochisori, sa fii sanatoasa si plina de viata, sa-ti dea viata numai drumuri line, mult noroc, sa fii isteata si inteleapta pe masura numelui ce-l porti!

La multi ani, copil drag!

In vremea papadiilor

Intr-o zi de sarbatoare,

Am pornit cu mic,cu mare,

Toti cei patru Dumitrii,

Spre Ardealul plin de soare,

Sa culegem papadii.

Soarele, ca-i mester faur,
A facut banuti de aur
Din flori mici de papadie
Presarate pe campie,
Iar acum i-a rasfirat
Peste dealuri si prin sat
Si indeamna mielusei
Sa se joace printre ei...
Chiar si-o gradinita-ntreaga
De copii, sa ii culeaga:
-Hai copii, veniti aici!
Fiindca maine, banii mici,
Buzdugane de pitici
Se vor face, rand pe rand,
Risipindu-se in vant!

 Poze mai multe gasiti  aici .
Numai bine va dorim!

Cu succes!

Asa s-a incheiat odiseea alaptarii. Evenimentul a avut loc saptamana trecuta. Totul s-a petrecut lent, firesc, fara lamentari, fara lacrimi in nici una din tabere. Sofiei i s-a explicat ca acum este mare, o adevarata domnisoara, iar ea a inteles mai repede decat m-as fi asteptat.

1 an si 11 luni, atat am alaptat-o. N-am sa mai vorbesc despre beneficiile alaptarii, am facut-o destul, acum nu pot decat sa privesc cu mandrie inapoi si sa ma simt fericita ca mi-am incheiat misiunea cu succes.

Ne pregatim sa incepem gradinita, am inceput sa vorbim foarte bine in propozitii, suntem pasionate de carti, avem program zilnic de citit povesti, repeta orice cuvant aude, plina de mandrie. Stie sa numere pana la 10, stie cum ne cheama pe toti din familie, inclusiv pe bunici, pe ea o cheama Tiu Ofia :)) si are doi ani :), este o mare dansatoare si plimbareata, mananca singura, se duce singura la olita, asadar este pregatita de colectivitate.
Eu astept cu nerabdare sa incep serviciul, mai am foarte putin, recunosc ca m-am cam plictisit acasa, cu Robi n-am stat decat 1 an si 10 luni  in CIC si mi s-a parut enorm.

Pe blog voi intra din ce in ce mai rar, asa ca nu ma dati disparuta, ma gasiti mai des pe facebook, mai intru de pe telefon.

Numai bine va doresc!