Nu te grăbi să crești, copile!

Nu te grăbi să crești! Adulții sunt mai triști decât copiii. Nu mai văd la fel de bine, de aceea pierd multe lucruri frumoase, un răsărit de soare, o picătură de rouă, o buburuză... Trec zi de zi pe langă ele, dar nu le văd. Nu mai aud la fel de bine, așa că nu se pot bucura de cântecul vântului printre frunzele toamnei. Au uitat cum miroase iarba după ploaie sau apa de izvor. Au uitat și de poveștile pe care ni le spune cerul.

Povestea pietrelor

Un profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte pe catedră.

... Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre .

Apoi, i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Toţi studenţii au fost de acord că borcanul este plin.

Apoi, a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere.

I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin, şi au râs.

Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, nisipul a umplut spaţiul rămas liber.

-Acum, spuse profesorul arătând spre borcan, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii voştri, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujbă, casă şi maşină. Nisipul reprezintă lucrurile mici, care completează restul.

Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele.

La fel se desfăşoară şi viaţa voastră: dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante.

Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră.

Jucaţi-vă cu copiii voştri, faceţi-vă timp pentru controale medicale, duceţi-vă partenerul la dans.

Vă rămâne mereu destul timp să mergeţi la serviciu, să faceţi curat în casă, să daţi o petrecere sau să duceţi gunoiul.

Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează.

Stabiliţi-vă priorităţile! Restul... este doar nisip.”

După ce toată lumea a fost de acord că profesorul umpluse borcanul şi dăduse lecţia de viaţă, părea că nimic nu mai poate fi spus.

Profesorul luă o halbă de bere şi o turnă în borcan, care deşi plin, absorbi întreaga cantitate de lichid, printre pietre, pietricele şi nisip.

Acum era într-adevăr plin.

Şi spuse: -"Oricât de plină vă va fi viaţa, întotdeauna veţi găsi loc şi pentru o bere cu prietenii!"

Acasa

Ieri, in timp ce am oprit la un hipermarket sa cumpar cele trebuincioase lui Mos Nicolae, in agitatia specifica stateam si ma gandeam cat de trist trebuie sa fie sa nu ai pentru cine sa te grabesti spre casa, sa nu ai de cumparat cadouri pentru prichindeii care asteapta cu nerabdare sarbatorile. Am intalnit in magazin persoane despre care stiam ca sunt singure si fara copii. Facusera si ele o oprire la hipermarket, dar privirile lor nu scotoceau nici dupa bomboane sau ciocolatele, nici dupa jucarii...Si cu siguranta ca nici gandul nu le fugea la cata bucurie vor emana niste sufletele in dimineata asta, cand isi vor descoperi darurile mult asteptate.

Sunt recunoscatoare vietii ca pentru noi acasa inseamna mai mult decat 4 pereti, ca pentru noi  acasa inseamna bucurie, caldura, armonie, boacane copilaresti, ras pruncesc pe care doar parintii binecuvantati au sansa sa-l auda. In fiecare zi plec de la serviciu fericita ca cineva ma asteapta sa vin, este cea mai desavarsita bucurie, sa-ti revezi copilasii dupa o zi de munca.Iar ei sa-ti marturiseasca ce dor le-a fost de tine!

AMR 7 zile

...si intram in luna cea mai frumoasa din an. Este luna cu cele mai multe sarbatori, luna cand copiii sunt cuminti, cand parintii redevin copii, cand familiile se reintregesc, cand prietenii se revad cu bucurie. Si chiar daca febra cumparaturilor ne cam oboseste, chiar daca mult asteptatii fulgi de nea ne dau batai de cap in trafic, chiar daca timpul este insuficient pentru mamicile gospodine, care isi doresc sa intampine zilele de sarbatoare cu bucate alese, tot asteptam cu emotie aceasta perioada magica.

Noi am pus deja stelute pe ferestrele copiilor, poate, poate se indura norii sa cearna si la noi sidef de promoroaca.

“Viata e o lupta!

…dar tu ai drumul tau!”

Parca si acum imi suna in ureche acele vorbe spuse de o doamna care mi-a fost un adevarat mentor. Si de atunci, tot invat sa lupt, zi de zi, cu mentalitati strambe si greu de curmat, cu sistemul, cu oameni nefericiti, cu probleme mari si mici, cu mine. In fiecare zi lupt pentru a-mi trai viata frumos, pentru a nu-mi reprosa mai tarziu ca m-am tarat prin viata atunci cand as fi putut defila pe tocuri inalte. Imi sunt datoare mie si familiei mele sa am o viata implinita, le sunt datoare copiilor mei sa le ofer o copilarie frumoasa, sa le dau incredere in ei si in fortele lor, sa le asigur stabilitate financiara si emotionala.
Usor nu este, trebuie sa inveti sa ridici mai intai fortarete inalte in jur, sa te obisnuiesti cu gandul ca nu toti oamenii trebuie sa te placa, iar asta trebuie sa te intareasca si mai mult si sa-ti dea forta in a razbate. Mai trebuie sa cunosti formule matematice datatoare de rezultate pozitive in orice combinatie, chiar si in cele mai pesimiste scenarii, pentru ca viata e plina de neprevazut. Cand ai copii, nu ai voie sa calculezi gresit, nu ai voie sa aplici formule eronate, fiecare zecimala iti poate ruina existenta. Mai trebuie sa dai dovada de multa modestie, de multa rabdare, sa inveti sa construiesti incet si durabil pe fundatii solide, sa intelegi ca nu poti arata ca esti mai mult decat simti tu in suflet ca esti, ca falsitatea si snobismul te vor face si mai neimplinit, ca fericirea incepe atunci cand ai reusit sa faci pace cu tine…

Cu succes!

Asa s-a incheiat odiseea alaptarii. Evenimentul a avut loc saptamana trecuta. Totul s-a petrecut lent, firesc, fara lamentari, fara lacrimi in nici una din tabere. Sofiei i s-a explicat ca acum este mare, o adevarata domnisoara, iar ea a inteles mai repede decat m-as fi asteptat.

1 an si 11 luni, atat am alaptat-o. N-am sa mai vorbesc despre beneficiile alaptarii, am facut-o destul, acum nu pot decat sa privesc cu mandrie inapoi si sa ma simt fericita ca mi-am incheiat misiunea cu succes.

Ne pregatim sa incepem gradinita, am inceput sa vorbim foarte bine in propozitii, suntem pasionate de carti, avem program zilnic de citit povesti, repeta orice cuvant aude, plina de mandrie. Stie sa numere pana la 10, stie cum ne cheama pe toti din familie, inclusiv pe bunici, pe ea o cheama Tiu Ofia :)) si are doi ani :), este o mare dansatoare si plimbareata, mananca singura, se duce singura la olita, asadar este pregatita de colectivitate.
Eu astept cu nerabdare sa incep serviciul, mai am foarte putin, recunosc ca m-am cam plictisit acasa, cu Robi n-am stat decat 1 an si 10 luni  in CIC si mi s-a parut enorm.

Pe blog voi intra din ce in ce mai rar, asa ca nu ma dati disparuta, ma gasiti mai des pe facebook, mai intru de pe telefon.

Numai bine va doresc!

De ziua mamelor

flori pentru mami

Pentru ca sunteti frumoase, pentru ca aveti copii minunati si sunteti cele mai bune mamici din lume, pentru ca aveti mereu cate o vorba buna de spus, pentru ca stiti sa duceti greul cu zambetul pe buze, pentru ca sunteti femei  extraordinare, sotii devotate, prietene adevarate, pentru toate acestea meritati o zi de 8 Martie plina de soare, de dragoste din partea celor dragi, de flori si bucurii! Va imbratisez virtual !

Noi ne pregatim sa mergem la serbare, vom avea o zi plina.

daruri de la dragul meu

 poezia de la serbare:

Mama,m-ai crescut de mic,

C-am ajuns fecior voinic.

Cu ochii ma privegheai,

Cu dragoste ma-nveleai,

Odihna nu ti-o gaseai.

Mamico,mamica mea,

Leagan ti-ai dat inima,

Scutec-tineretea ta.

Si-a fost leaganul vrajit,

Tot cu flori impodobit.

ziua buna se cunoaste de dimineata

ce pot face 2 maini dibace

mandru de darul pentru mami

lucram impreuna la felicitare

cumintica

o gargarita

daruri pentru mami

comorile

sfarsit de serbare

fluturasul meu drag

Impreuna crestem mai frumos

Robi si Sofia, doua mogaldete blonde, vesele si puse tot timpul pe sotii.

Robi este idolul Sofiei, am mai spus-o, el este modelul ei, tot ce face el este interesant, minunat, amuzant. Evident ca i-a imprumutat si pasiunile. Dupa ce termina  Robi lectia de pian, Sofia se aseaza si ea tacticoasa pe scaun si incepe sa apese cu delicatete clapele, aruncandu-si din cand in cand ochii pe partitura:))Cand avem ora de pictura, aceasta se face la dublu, cu aceleasi instrumente, cu aceeasi tematica, fiecare la masuta lui.

Am inceput s-o ducem la gradi la Robi, cand au diverse activitati gen teatru sau dansuri. S-a integrat foarte bine in colectiv, deja este o mica vedeta acolo. Merge si la Palatul Copiilor, la cercul de pictura, o duc si pe ea cand am timp, isi ia un creion si o coala si incepe sa mazgaleasca plina de mandrie ca e in rand cu cei mari. Doamna profesoara o adora, ii face toate mofturile, este mascota grupului. Este asa haioasa s-o vezi cum se tine dupa Robi! Ultima data au facut poze cu picturile,iar Sofia s-a asezat si ea langa micii pictori la poza de grup:))

Asteptam sa mai creasca putin, cu siguranta ca va incepe sa frecventeze si ea unul din cercurile de la Palatul Copiilor. Pana atunci, ne umplem timpul cum stim mai bine!

comorile noastre

poza de grup

discutii

poza de grup

la spectacol

Culorile copilariei

blondul mare

blonda mica