Sofia are o dependenta de mine pe care nu mi-am putut-o imagina la un copil. Se agata de mine, cerseste atentie si dragoste cu disperare, ma pupa de 100 de ori pe zi, vrea tot timpul confirmari ca ea este centrul universului meu. Inutil sa spun ce tragedie se intampla daca dispar din campul ei vizual doar cateva secunde. Singura persoana pe care o mai accepta ca substitut este mama.
Si acum intrebarea: cum taiem cordonul? Problema este ca dependenta asta este reciproca. Numai gandul ca va trebui s-o intarc imi da fiori reci. S-o duc la cresa-mi se face frig numai cand ma gandesc, o sa plec plangand zilnic de acolo, garantat.
