Sofia are o dependenta de mine pe care nu mi-am putut-o imagina la un copil. Se agata de mine, cerseste atentie si dragoste cu disperare, ma pupa de 100 de ori pe zi, vrea tot timpul confirmari ca ea este centrul universului meu. Inutil sa spun ce tragedie se intampla daca dispar din campul ei vizual doar cateva secunde. Singura persoana pe care o mai accepta ca substitut este mama.
Si acum intrebarea: cum taiem cordonul? Problema este ca dependenta asta este reciproca. Numai gandul ca va trebui s-o intarc imi da fiori reci. S-o duc la cresa-mi se face frig numai cand ma gandesc, o sa plec plangand zilnic de acolo, garantat.
4 comentarii:
Oana, suntem fix in aceeasi situatie. Ar fi trebuit, pentru sanatatea mea, fizica si mentala, cat si pentru finantele familiei, sa-mi reincep preocuparile extra-maternale, curand. Dar gandul de a o duce pe Catri la childcare ... este de negandit mintii mele. Cordonul e inca acolo, la fel ca si la voi, din ambele parti. Intarcarea ar fi o drama pe care mintea si sufletul meu refuza sa o conceapa. Asa ca ... mergem inainte, cum o da Dumnezeu, El stie cel mai bine. :)
Totul se face cu maaare rabdare. Trebuie sa incerci putin cate putin, si cel mai important sa perseverezi, nu sa dai inapoi, ca atunci copilul nu va mai intelege nimic. La noi a inceput cu gradinita. Stii cat a durat acomodarea? O LUNA. Cam atat a plans, ba cand o lasam, ba cand o luam, crezand ca ramane doar cu privitul, ba in timpul orelor de stat acolo(eu lucraand in aceeasi institutie, o puteam urmari) ...mi se rupea inima, dar inghiteam si plecam de la fereastra. Eram constienta ca ori atunci ori mai tarziu va fi la fel. Diana a mers la 1 an si o luna la gradi. Apoi nu am mai avut nici un fel de problema, chiar ii ceream eu pupicul, ca ea uita sa mi-l dea. Si cam tot in acelasi timp am bagat si bona, insa cu ea a fost mai usor, poate si fiindca e foarte tanara(19 ani) si i-a facut toate mofturile. Acum cand lipseste bona, intreaba de ea.
Si nu intampin piedici in a sta cu altcineva, care ii este cat de cat cunoscut...uite, acum are aproape 3 saptamani fara mine, doar cu tati, cu bunici, cu matusi. Si nu a plans delc dupa mine, insa dorul ii este evident, ca vorbeste imaginar cu mine. Abia astept reintalnirea, va fi la noapte. Mult succes si voua...cordonul tre sa il destrami , nu il tai deodata.
Wow, am scris o groaza, scuze.
Alina,Mariana,multumesc,fetelor!Sfaturile si experientele voastre sunt tare pretioase pentru mine.Desi mai am un baietel de 6 ani,lucrurile stau total diferit de data asta,chiar daca as putea spune ca si el a fost crescut in acelasi spirit de afectiune excesiva.
Mariana,reintalnire calduroasa cu micuta ta !Si nu te mai scuza atat,e loc de scris destul,ca e parcela mare;)Mi-a placut asta:"cordonul tre sa il destrami , nu il tai deodata",asa e, mare dreptate ai.
Trimiteți un comentariu