Profil de printesa

Par blondut, ca spicul graului, plin de inele la spate, in fata- bretonel drept, asa cum au vazut mami si tati la o fetita rusoaica in concediu la mare, care i-a fermecat. Ochi scanteietori,”de  stele”, incadrati de niste gene negre lungi, lungi. Nasuc in vant, numai bun de pupat, preferatul d-nei dr, care il lauda mereu si zice ca e de fotomodel. Gurita mica, zambitoare, cu dintisori ca de perle, multi si maruntei, aliniati frumos, papacioasa de toate mancaricile lui mami, vorbareata si cantareata cat e ziulica de mare. Urechiuse micute, impodobite cu „teitei”(am invatat cuvantul cercei la 1 an si 2 luni) de la nasa, care se pierd printre buclele blondute. Manute si picioruse dolofanele, delicioase, de pupat la infinit (asa zice mami), cataratoare pe toate chestiile inalte, carora nu le pot rezista.
Aceasta sunt eu, mica printesa, rasfatata familiei. Si chiar daca am doar 86 de cm, va garantez ca eu sunt seful in casa!

"D-zeu va iubeste!"

Asa mi-a spus o prietena intr-o zi. Si mi-o tot repeta de fiecare data cand ne intalnim. Nu am nici cea mai mica indoiala ca n-ar fi asa. Numai cand ne uitam la ei, realizam cat suntem de norocosi ca suntem parintii lor.

Toata lumea ne felicita pentru performanta de a avea pereche.Cica ar fi mare lucru! Noi suntem fericiti ca sunt sanatosi, ca se inteleg, ca se iubesc, ca fac o echipa extraordinara. La cat de bine se aseamana, nici n-ar avea cum altfel.

Juridiceşte

Şi veniră din Craiova
Şi din Iaşi, din Roşiori
Toţi juriştii, toţi maeştrii
Şi-ai dreptăţii slujitori
Unii slabi, cu favorite,
Alţii sluţi ca Tutankamen
Toţi veniră cu tomuri şi cu scripte
Să asiste la examen.

Sala-i plină de discipoli
Şi celebrităţi savante
Numai capete ilustre
Şi figuri interesante
Când deodată Domn Profesor
Chel şi cu priviri absente
S-adresează cu prestanţă
Unei nostime studente:
-Cum e termenul juridic,
Zise el zâmbind agale,
Dacă eu aş pune mâna
Sub rochiţa dumitale?

Fata roşie ca macul
Dup'o scurtă meditare
Îi răspunse:
- Este maestre
Atentatul la pudoare!
Foarte bine! a spus maestrul,
Însă fii bună şi spune
Dacă dumneata, mi-ai face
Mie, aceiaşi chestiune,
Cum juridiceşte
Denumirea-n trei cuvinte?

Şi răspunse domnişoara:
Profanare de morminte!

Ion Pribeagu-Impertinenţe- 1973

Sa taiem cordonul!

Sofia are o dependenta de mine pe care nu mi-am putut-o imagina la un copil. Se agata de mine, cerseste atentie si dragoste cu disperare, ma pupa de 100 de ori pe zi, vrea tot timpul confirmari ca ea este centrul universului meu. Inutil sa spun ce tragedie se intampla daca dispar din campul ei vizual doar  cateva secunde. Singura persoana pe care o mai accepta ca substitut este mama.

Si acum intrebarea: cum taiem cordonul? Problema este ca dependenta asta este reciproca. Numai gandul ca va trebui s-o intarc imi da fiori reci. S-o duc la cresa-mi se face frig numai cand ma gandesc, o sa plec plangand zilnic de acolo, garantat.

Slabesc...

Slabesc, mananc mai mult, slabesc, iau vitamine, slabesc.Am dimensiuni pe care nu le-am mai avut din copilarie, ma imbrac de la copii, marimea S este de mult prea mare pentru mine.E clar, sunt pe duca, ma curat cat de curand!

Am fost de breasla!

Sibiu-orasul meu de suflet. L-am vazut doar in treacat in 2008, in drum spre un simpozion la Ocna Sibiului. Am promis atunci ca ma voi intoarce, sa-l descopar pe indelete, in toata splendoarea lui. Si m-am intors, si nu oricand, ci la editia a 10-a a Festivalului Medieval Cetati Transilvane.
Am gasit acolo breslasi si negustori ai altor vremuri, domnite si cavaleri, menestreli si trubaduri, spectacole de teatru, dans, muzica, lupte cavaleresti sau animatie,toate oferite de invitati si participanti din Croatia, Germania, Slovenia, Spania, Serbia, Germania, dar si din Targu Mures , Brasov, Bucuresti, Hunedoara, Arad, Oradea, Zalau, Timisoara, Bistrita Nasaud, Suceava si Sibiu.Pe strazi, turisti veniti din toate colturile lumii, dar si sibieni calzi si primitori. Si cand vorbesc de sibieni calzi, ma gandesc la Maria mea cea draga, la familia ei minunata, la micutul cavaler Andrei, pe care mi-am dorit atat de mult sa-l cunosc.

A fost frumos, ca intr-o poveste. Vom mai merge si alta data, cu siguranta.
Poze aici.

Printul neastamparat

Robi e foarte neastamparat.N-ai cum sa nu-l remarci,este de o agitatie debordanta si uneori poate fi destul de incomod sa te afli in preajma lui.Cu toate acestea,toti copiii ii cauta compania.Este plin de haz pentru cei mici,se maimutareste in fel si chip numai pentru a le starni rasul,iar tipetele lui le-as putea face marca inregistrata.Desi uneori provoaca busculade,desi mai primim reclamatii de la diversi parinti,totusi Robi ramane in esenta un copil bun,mai bun decat multi alti copii,si nu ma regasesc subiectiva cand fac aceasta afirmatie.Numai cine a apucat sa-l cunoasca bine stie cat este de sensibil,de respectuos,de marinimos si de cald.Este un mare pupacios,iar Sofia il adora pur si simplu.Daca il provoci la o discutie matura,ai sa descoperi ce cultura generala bogata si ce vocabular elevat are pentru varsta lui.
Este un diamant neslefuit,iar noi ne straduim sa-l facem sa straluceasca!

Copiii papaciosi

Copiii papaciosi sunt o comoara la casa omului! O afirm cu toata satisfactia posibila, micuta mea printesa a fost intotdeauna o mare papacioasa. Cred ca nimic nu este mai frustrant, ca mama, decat sa vezi ca bucatele tale sunt refuzate cu incapatanare de catre micutul mofturos.
N-am sa dau sfaturi, fiecare mama stie cel mai bine ce metode sa aplice in a-si convinge pruncul sa pape. Am sa povestesc doar cum procedam noi:
-o las intotdeauna sa pape singura(chiar daca asta presupune munca in plus pentru mine dupa masa)
-papam mereu la ore fixe, maxim +/- 1h
-nu o fortez niciodata
-ii respect preferintele culinare
-cand refuza un produs, regandesc reteta
Si, cel mai important, un copil papacios are nevoie de o mama relaxata si flexibila.O mama prea rigida, care isi alimenteaza copilul exclusiv dupa scheme prea elaborate si "musai avizate", va avea un copil cu tulburari de comportament alimentar.
Toate cele bune si copii mancaciosi si sanatosi va doresc!

Manifest impotriva ignorantei

Pun un link catre o postare excelenta.Sursa-Jurnal din burtica
Felicitari,Bogdana,ma inclin in fata ta pentru asemenea articol!
Manifest impotriva ignorantei

Dor de duca

Mi s-a facut un dor de duca,ma tot bate gandul sa ma intorc la munca.Parca as mai scoate putin nasul din scutece,simt nevoia sa fiu iar in priza,sa fiu acolo,sa iau pulsul evenimentelor.Mi-e dor de delegatiile mele lungi si dese,de colegii mei de la imagine,de satisfactia aia pe care o ai dupa o zi grea de munca.Dar cum sa o las eu pe carliontata mea,care se agata cu disperare de mine,iar eu de ea?Cum sa plec eu tocmai acum, cand are atata nevoie de mine?
Ma mai gandesc,mai calculez,mai cantaresc...Termin si masterul intre timp,mai creste si printesa,poate va fi mai usor peste 10 luni sa ma desprind...nu stiu,e complicat...