Sunt foarte incantata!

Cred ca memoria mea selectiva a sters din arhiva toate zilele de ger cumplit din anii trecuti. Am senzatia ca n-am mai indurat asemenea temperaturi in viata mea, desi sunt convinsa ca au mai fost minime de genul asta  in tineretea mea indepartata. Daca la -18 grade am zis ca-i destul de suportabil, daca  masina inghetata bocna, pe care o curat in fiecare dimineata cu mare "placere" si eleganta nu-mi smulge vreun suspin de dor de vara, daca strazile-patinoar, pline de damburi lucioase datatoare de maxima adrenalina, ingustate la maxim de mormane de zapada murdara si inghetata, n-au reusit sa ma impresioneze pana la lacrimi, ei bine, vantul si ninsoarea din aceasta dimineata m-au convins ca e cazul sa declar razboi acestui anotimp, invocat cu mare dragalasenie in toate rugaciunile copilaresti.Ce stiu ei...

Visez la pajisti ingalbenite de papadii!

Asteptam

A venit!Rece,alba si zaluda!O urmarim de la geam,asteptand sa-si mai potoleasca furia viscolitoare.Poate o indupleca toate rugaciunile pruncesti,sania ne asteapta.

Povestea pietrelor

Un profesor de filozofie stătea în faţa studenţilor săi având câteva obiecte pe catedră.

... Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre .

Apoi, i-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin. Toţi studenţii au fost de acord că borcanul este plin.

Apoi, a luat o cutie cu pietricele şi le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spaţiile rămase libere.

I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin, şi au râs.

Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, nisipul a umplut spaţiul rămas liber.

-Acum, spuse profesorul arătând spre borcan, vreau să recunoaşteţi că aceasta este viaţa voastră. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii voştri, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au rămas, viaţa voastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujbă, casă şi maşină. Nisipul reprezintă lucrurile mici, care completează restul.

Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele.

La fel se desfăşoară şi viaţa voastră: dacă vă consumaţi timpul şi energia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată spaţiu pentru lucrurile importante.

Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale pentru fericirea voastră.

Jucaţi-vă cu copiii voştri, faceţi-vă timp pentru controale medicale, duceţi-vă partenerul la dans.

Vă rămâne mereu destul timp să mergeţi la serviciu, să faceţi curat în casă, să daţi o petrecere sau să duceţi gunoiul.

Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr contează.

Stabiliţi-vă priorităţile! Restul... este doar nisip.”

După ce toată lumea a fost de acord că profesorul umpluse borcanul şi dăduse lecţia de viaţă, părea că nimic nu mai poate fi spus.

Profesorul luă o halbă de bere şi o turnă în borcan, care deşi plin, absorbi întreaga cantitate de lichid, printre pietre, pietricele şi nisip.

Acum era într-adevăr plin.

Şi spuse: -"Oricât de plină vă va fi viaţa, întotdeauna veţi găsi loc şi pentru o bere cu prietenii!"

La multi ani, Ioana noastra draga!

Printesa Sofia-Ioana

Printesa Sofia-Ioana, mami Oana, unchiul Ionut, nasicul Mihnea-Ioan, nasul Ionut, bunicul Ion...si multi altii!Suntem o trupa de Ioni, pozitivi, desigur:))

Ion e cel mai iubit sfant al familiei, asa ca-l sarbatorim cum se cuvine, mai ales ca marcheaza si sfarsitul sarbatorilor de iarna.

Pe aceasta cale, uram tuturor celor care maine isi aniverseaza ziua onomastica un calduros

La multi ani!

La multi ani!

Si bine v-am regasit!

2012 sa va aduca multe bucurii si realizari personale si profesionale, sa il parcurgeti sanatosi, sa fie un an imbelsugat si sa va aduca multe surprize placute!

Sa fie un an mai bun pentru toti!

Noi am inceput acest an cu multa energie, azi e prima zi de munca. Am petrecut frumos de sarbatori, acum e timpul pentru activitati serioase.Va pup si numai bine!

Craciun 2011

 

Acasa

Ieri, in timp ce am oprit la un hipermarket sa cumpar cele trebuincioase lui Mos Nicolae, in agitatia specifica stateam si ma gandeam cat de trist trebuie sa fie sa nu ai pentru cine sa te grabesti spre casa, sa nu ai de cumparat cadouri pentru prichindeii care asteapta cu nerabdare sarbatorile. Am intalnit in magazin persoane despre care stiam ca sunt singure si fara copii. Facusera si ele o oprire la hipermarket, dar privirile lor nu scotoceau nici dupa bomboane sau ciocolatele, nici dupa jucarii...Si cu siguranta ca nici gandul nu le fugea la cata bucurie vor emana niste sufletele in dimineata asta, cand isi vor descoperi darurile mult asteptate.

Sunt recunoscatoare vietii ca pentru noi acasa inseamna mai mult decat 4 pereti, ca pentru noi  acasa inseamna bucurie, caldura, armonie, boacane copilaresti, ras pruncesc pe care doar parintii binecuvantati au sansa sa-l auda. In fiecare zi plec de la serviciu fericita ca cineva ma asteapta sa vin, este cea mai desavarsita bucurie, sa-ti revezi copilasii dupa o zi de munca.Iar ei sa-ti marturiseasca ce dor le-a fost de tine!

AMR 7 zile

...si intram in luna cea mai frumoasa din an. Este luna cu cele mai multe sarbatori, luna cand copiii sunt cuminti, cand parintii redevin copii, cand familiile se reintregesc, cand prietenii se revad cu bucurie. Si chiar daca febra cumparaturilor ne cam oboseste, chiar daca mult asteptatii fulgi de nea ne dau batai de cap in trafic, chiar daca timpul este insuficient pentru mamicile gospodine, care isi doresc sa intampine zilele de sarbatoare cu bucate alese, tot asteptam cu emotie aceasta perioada magica.

Noi am pus deja stelute pe ferestrele copiilor, poate, poate se indura norii sa cearna si la noi sidef de promoroaca.

"Je t'aime-a lu'mami"

Pentru ca are o deschidere extraordinara pentru invatat, Sofia a inceput studiul limbilor straine. Momentan invatam expresii simple, numere si formule de salut in engleza, franceza, spaniola si italiana. Cea mai placuta surpriza a fost cand, invatand-o sa spuna te iubesc in franceza, a facut imediat asocierea cu "ïubita lu'mamï", apelativ pe care il folosesc foarte des, rezultatul fiind o expresie de toata frumusetea- "je t'aime-a lu'mami". Acum spune tot timpul ca este "je t'aime-a" lu' mami si a lui tati.

“Viata e o lupta!

…dar tu ai drumul tau!”

Parca si acum imi suna in ureche acele vorbe spuse de o doamna care mi-a fost un adevarat mentor. Si de atunci, tot invat sa lupt, zi de zi, cu mentalitati strambe si greu de curmat, cu sistemul, cu oameni nefericiti, cu probleme mari si mici, cu mine. In fiecare zi lupt pentru a-mi trai viata frumos, pentru a nu-mi reprosa mai tarziu ca m-am tarat prin viata atunci cand as fi putut defila pe tocuri inalte. Imi sunt datoare mie si familiei mele sa am o viata implinita, le sunt datoare copiilor mei sa le ofer o copilarie frumoasa, sa le dau incredere in ei si in fortele lor, sa le asigur stabilitate financiara si emotionala.
Usor nu este, trebuie sa inveti sa ridici mai intai fortarete inalte in jur, sa te obisnuiesti cu gandul ca nu toti oamenii trebuie sa te placa, iar asta trebuie sa te intareasca si mai mult si sa-ti dea forta in a razbate. Mai trebuie sa cunosti formule matematice datatoare de rezultate pozitive in orice combinatie, chiar si in cele mai pesimiste scenarii, pentru ca viata e plina de neprevazut. Cand ai copii, nu ai voie sa calculezi gresit, nu ai voie sa aplici formule eronate, fiecare zecimala iti poate ruina existenta. Mai trebuie sa dai dovada de multa modestie, de multa rabdare, sa inveti sa construiesti incet si durabil pe fundatii solide, sa intelegi ca nu poti arata ca esti mai mult decat simti tu in suflet ca esti, ca falsitatea si snobismul te vor face si mai neimplinit, ca fericirea incepe atunci cand ai reusit sa faci pace cu tine…