Cred ca memoria mea selectiva a sters din arhiva toate zilele de ger cumplit din anii trecuti. Am senzatia ca n-am mai indurat asemenea temperaturi in viata mea, desi sunt convinsa ca au mai fost minime de genul asta in tineretea mea indepartata. Daca la -18 grade am zis ca-i destul de suportabil, daca masina inghetata bocna, pe care o curat in fiecare dimineata cu mare "placere" si eleganta nu-mi smulge vreun suspin de dor de vara, daca strazile-patinoar, pline de damburi lucioase datatoare de maxima adrenalina, ingustate la maxim de mormane de zapada murdara si inghetata, n-au reusit sa ma impresioneze pana la lacrimi, ei bine, vantul si ninsoarea din aceasta dimineata m-au convins ca e cazul sa declar razboi acestui anotimp, invocat cu mare dragalasenie in toate rugaciunile copilaresti.Ce stiu ei...
Visez la pajisti ingalbenite de papadii!
4 comentarii:
haha, pai urmare a postului anterior...s-a oprit viscolul , dar a inceput gerul....iarna-i grea, omatu-i mare...asa se ureaza nu?
Of, ce frig e si la noi, d-poi acolo, imi inchipui si-mi amintesc...sau nu?!
Mariana,acum ploua,polei scrie pe noi.Sa speram ca zvonurile legate de codul rosu de ninsori nu se vor adeveri.
Oana...ii spuneam sotului mai devreme :"Pot sa ma duc la culcare si sa ma trezesc cand iarna e deja trecuta?".Asa ca ...total in asentiment cu tine.
Mirela,imi suna a hibernare ce-mi zici tu:))N-ar fi rau.Oare cum ajung maine la munca???In plus,mai am ceva important de rezolvat maine,iar afara s-a pornit infernul...
Trimiteți un comentariu