Cu negurile somnoroase,
Și-amurgurile timpurii —
Vin diminețile urâte
Și nopțile posomorâte
Și lungi, și negre, și pustii…
Copacii, despuiați și jilavi
Și triști ca cerșetorii schilavi,
Gem biciuiți de vânt și ploi —
Podoaba lor de-odinioara
O zdreanță putredă-i ce zboară
Și-i tăvălită în noroi…
Veni-vor zilele senine,
Vor râde florile-n gradine
Sub arcul cerului senin…
Veni-vor toate iar, știu bine…
Ci eu, cu toamna care vine,
M-aș duce, ca să nu mai vin…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu