…dar tu ai drumul tau!”
Parca si acum imi suna in ureche acele vorbe spuse de o doamna care mi-a fost un adevarat mentor. Si de atunci, tot invat sa lupt, zi de zi, cu mentalitati strambe si greu de curmat, cu sistemul, cu oameni nefericiti, cu probleme mari si mici, cu mine. In fiecare zi lupt pentru a-mi trai viata frumos, pentru a nu-mi reprosa mai tarziu ca m-am tarat prin viata atunci cand as fi putut defila pe tocuri inalte. Imi sunt datoare mie si familiei mele sa am o viata implinita, le sunt datoare copiilor mei sa le ofer o copilarie frumoasa, sa le dau incredere in ei si in fortele lor, sa le asigur stabilitate financiara si emotionala.
Usor nu este, trebuie sa inveti sa ridici mai intai fortarete inalte in jur, sa te obisnuiesti cu gandul ca nu toti oamenii trebuie sa te placa, iar asta trebuie sa te intareasca si mai mult si sa-ti dea forta in a razbate. Mai trebuie sa cunosti formule matematice datatoare de rezultate pozitive in orice combinatie, chiar si in cele mai pesimiste scenarii, pentru ca viata e plina de neprevazut. Cand ai copii, nu ai voie sa calculezi gresit, nu ai voie sa aplici formule eronate, fiecare zecimala iti poate ruina existenta. Mai trebuie sa dai dovada de multa modestie, de multa rabdare, sa inveti sa construiesti incet si durabil pe fundatii solide, sa intelegi ca nu poti arata ca esti mai mult decat simti tu in suflet ca esti, ca falsitatea si snobismul te vor face si mai neimplinit, ca fericirea incepe atunci cand ai reusit sa faci pace cu tine…
